PRIMĂRIA BUBUIECI
CONSILIUL LOCAL
ACTIVITATEA PRIMĂRIEI
TRANSPARENŢĂ DECIZIONALĂ
SERVICII


Istoria Satului

Istoric
DIN ISTORIA SATULUI BUBUIECI

Comuna Bubuieci, localitate suburbană a Chişinăului, este situată la 0,5 km de capitala Republicii Moldova, într-o vale de pe partea stângă a râului Bâc. În imediata vecinătate a comunei se află localităţile Bâc şi Humuleşti.
Bubuiecii este un sat frumos, cu vii şi livezi, care se rânduiesc cu câmpuri de arătură şi semănături. Bubuiecii este un sat de oameni harnici şi cuminţi, mulţi dintre ei având mult har şi înţelepciune.
Astăzi comuna Bubuieci are o suprafaţă de 10,8 km2. Distanţa până la Chişinău este de 0,5 km. Satul numără 1 582 de gospodării. Şcoala medie din localitate este condusă de dna Elena Ţaulean. În fruntea primăriei se află dl Ion Şaranuţă. În sat mai există două grădiniţe de copii, o şcoală de meserii şi două biblioteci. Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată în 1830. Strada principală a satului poartă numele Toader Bubuiog.
Până nu demult cunoşteam foarte puţin din istoria satului. Însă datorită unei munci de cercetare a membrilor cercului de istorie s-a putut afla că primul document care aminteşte de moşia şi satul Bubuieci datează din 22 aprilie 1518, când domnul Ţării Moldovei Bogdan Voievod, fiul lui Ştefan cel Mare, întăreşte lui Toader Bubuiog, pârcălab de Cetate Nouă (Roman), trei locuri de pustie; un loc pe Bâc, între Drăgan şi Purcel, altul, pe Cahul, în jos de Traian, care se numeşte „La Fântâna cea Mare”, şi al treilea, la capătul de jos al moşiei unui boier cu numele Bileaua. Toader Bubuiog este unul dintre cei mai vechi proprietari ai ocinei satului.
Între anii 1515 şi 1524, în hrisoavele domneşti Toader Bubuiog este menţionat ca pârcălab, din 1525 apare ca logofăt. Satul Bubuieci cu denumirea actuală îi este reconfirmat lui Toader Bubuiog şi de către domnul Ştefaniţă Vodă (1517-1527). Ulterior, „dreapta ocină satul Bubuiogi” a lui Toader Bubuiog este confirmată mănăstirii Humor.
În urma cercetărilor efectuate, elevii au descoperit unele date despre mănăstirea Humor. Este ridicată pe coama unei coline, la o distanţă de 5-6 km de orăşelul Gura Humor, în pitorescul sat Mănăstirea Humor, judeţul Suceava. Biserica mănăstirii Humor, înconjurată de arbori şi pajişti, este una dintre cele mai vestite ctitorii din perioada Evului Mediu românesc.
Alături de bisericile mănăstirilor Voroneţ, Moldoviţa, Arbore şi Suceviţa, biserica mănăstirii Humor se numără printre cele cinci locaşuri sfinte pereţii interiori şi exteriori ai cărora sunt împodobiţi cu fresce bizantine, fapt ce le distinge de toate celelalte biserici din lumea ortodoxă.
Arhitectura bisericii mănăstirii Humor prezintă un interes aparte. Aici, pentru prima dată în construcţia bisericilor din Moldova, apare pridvorul deschis şi o încăpere nouă la etaj numită tainiţa (veşmântărie-tezaur). Fresca exterioară de la Humor, pictată în 1535 de Toma zugravul din Suceava, deschide şirul bisericilor pictate în întregime în exterior.
Din pisania săpată în piatră, aşezată la intrare, pe peretele exterior al sfântului locaş, aflăm că biserica a fost ridicată în 1530 de către marele logofăt Toader Bubuiog, „prin voinţa şi cu ajutorul blagocestivului domn Petru voievod”. Sfântul locaş a fost construit la o distanţă de cca 300 metri de ruinele unei vechi biserici mănăstireşti, ctitorită încă pe vremea lui Alexandru cel Bun (1399-1432).
Mănăstirii Humor i-a fost dăruită şi ocina Bubuieci. În 1539, în gropniţa bisericii, a fost înmormântat ctitorul sfântului locaş Toader Bubuiog cu soţia sa Anastasia.
În calitate de mare dregător, Toader Bubuiog a slujit la patru voievozi ai Ţării Moldovei: Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea, Ştefaniţă Vodă şi Petru Rareş.
În curând, un grup de elevi şi profesori din sat vor efectua o excursie pe ruta Bubuieci-Chişinău-Suceava-mănăstirea Humor. Prin această acţiune, se va demonstra încă o dată că istoria noastră este strâns legată de trecutul întregului neam românesc; că nimeni nu poate trăi fără idealuri, fără lucruri sfinte, fără a-şi cunoaşte istoria.
Bubuiecii, o suburbie a municipiului Chişinău, rămâne un sat cu tradiţii şi obiceiuri frumoase, moştenite din cele mai vechi timpuri, din anii de glorie a strămoşilor noştri.

Maria EREMIA, profesoară de istorie, corn. Bubuieci, mun. Chişinău
Rev. Cugetul, nr.3(30), 2006, P.76.

Primul document care atestă satul Bubuieci datează

22 aprilie 1518, când domnitorul Moldovei bogdan îi întăreşte „Iui Toader Bubuioc,pârcălab de Cetate Nouă, trei locuri de pustie … printre care şi cel de pe Bâc cu denumirea Bubuiogi”. Dicţionarul geografie al Basarabiei din 1904 localizează satul Bubuieci în jud. Chişinău, volostea Mereni, având 95 case cu 703 desetine de pământ proprietar Gheorghe Stroiescu

Fondat între 1850-1908, de către câteva familii strămutate aici pentru a lucra pământul, sătucul Bâc a împrumutat numele râuleţului pe a cărui maluri se întinde. În 1933 satul avea 273 locuitori, dar populaţia scade în timpul războiului din 1941-1945 şi a foametei din 1946-1947, astfel că la sfârşitul sec. XX satul Bâc, era un sat mijlociu cu 211 gospodării şi peste 1,450 locuitori.

Cercetătorul istoric Vladimir Nicu descoperă în darea de seamă a zemstvei din Chişinău în care se menţionează

localitatea Maloharuzino peste care a dat o epidemie şi care apare sub denumirea de Humuleşti din 1933. În 1973 satul avea 264 locuitori exista o şcoală, o bibliotecă. Prin cu privire la organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova nr. 191-XIV din 12.11.1998, satele Humuleşti şi Bâc au fost incluse în componenţa comunei Bubuieci.
Satul Bubuieci
Calendar
«    September 2017    »
MonTueWedThuFriSatSun
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930 
Meteo Bubuieci
Curs Valutar
Linkuri Utile